(Osteo)Artropatia neuropatica (Artropatia Charcot)

Artropatia neuropatica (Atropatia Charcot) este o afectiune progresiva de origine neurologica. Reprezinta una dintre grijile principale ale persoanelor care sufera de diabet.

Jean-Martin Charcot, un neurolog francez, este recunoscut ca primul care a descris aceasta boala in anii 1800, desi initial o considera o complicatie atribuita sifilisului. Primul raport publicat in care era descrisa ca un efect al diabetului a aparut in 1936. Astazi, artropatia Charcot este in principal asociata diabetului.

Artropatia Charcot afecteaza de obicei laba piciorului si incheietura gleznei. Cei care sufera de diabet de tip II in special sunt predispusi la schimbari neuropatice in zona extremitatilor inferioare. Neuropatia apare la 7% dintre pacientii diabetici.

Clasificare

Artropatia neuropatica este ori atrofica (micsorand volumul unei parti a corpului) sau hipertrofica (cresterea anormala a unei parti a corpului).

Forma atrofica este de obicei localizata la nivelul labei piciorului si cauzeaza degenerarea tesutului osos al metatarsienilor distali. Forma hipertrofica apare de obicei la nivelul incheieturilor tarsale mediene (incheietura centrala a piciorului), numite de obicei articulatiile Lisfranc. Mai rar, dar la fel de grav, apare la nivelul articulatiei gleznei inclusiv in articulatia subtalara. Faza subacuta a acestei boli prezinta reabsorbtia osului sfaramat. Stadiul de consolidare, adica artropatia Charcot cronica, este asociata cu stabilizarea labei piciorului si cu fuziunea fragmentelor de os.

Diagnosticare

Primul pas in tratarea artropatiei Charcot este evident diagnosticarea corecta. Acest lucru nu este mereu usor. Trauma nu este de obicei un eveniment cauzator, si artropatia Charcot se prezinta ca un proces gradual, caracterizat prin senzatie din ce in ce mai mare de caldura, edem si cateodata chiar crestere a temperaturii in zona. Simptomele artropatiei Charcot sunt de obicei confundate cu celulita. Celulita este o conditie infectioasa care afecteaza de obicei laba piciorului, glezna si picioarele si are aceleasi caracteristici. Dar in cazul artropatiei Charcot nu exista niciul agent infectios care sa poata fi identificat si nu este sensibil la tratamentul cu antibiotice. Totusi, multe artropatii Charcot au asociate ulceratii.
In prima faza a acestei boli, o simpla radiografie nu ajuta. Cel mai bun instrument este RMN-ul. Alte teste care pot fi de ajutor sunt analizele la sange (numarul leucocitelor) si rata de sedimentare.

Simptomele de fond ale artropatiei Charcot sunt de natura neurologica: pierderea simtului tactil caracterizata de sensibilitate scazuta la atingere usoara, rece, cald sau presiune. Testul monofilament care masoara cat de mult a scazut sensibilitatea la presiune intr-o anumita zona este un instrument bun in detectarea degenerarilor la nivel nervos in cazul diabeticilor. Totusi, daca diagnosticul nu este clar, testarea senzoriala cantitativa este cel mai bun instrument. Deasemenea se foloseste si o tehnica mai veche numita scanare osoasa. Radionucleotidele Indium pot uneori sa diferentieze o infectie de artropatia Charcot.

Tratament

Ce se poate face?

–  nu mai supuneti respectivul picior la niciun efort, adica nu il obligati sa sustina greutatea corpului

–  mentineti un nivel glicemic bun

–  aveti grija la infectii

–  informati-va cu privire la efectele acestei maladii severe.

Tehnicile mai noi de restabilire a sensibilitatii in picior au fost introduse de profesorul si doctorul A. Lee Dellon de la Universitatea John Hopkins. Acesta tehnica decompreseaza multi nervi periferici din extremitatile inferioare si in 85% dintre cazuri rezultatele au fost excelente. Totusi, aceasta tehnica trebuie aplicata inainte sa apara distrugerea structurii osoase. Daca neuropatia nu este oprita, rezultatele sunt slabe.
Chirurgia

In stadiile avansate ale artropatiei Charcot cand deja a avut loc distrugerea tesutului osos, chirurgia reconstructiva poate avea efecte pozitive. Acesta tehnica necesita de obicei reconstructie chirurgicala extinsa si folosirea unor fixatori interni sau externi.

Intre timp, inainte de interventia chirurgicala, se foloseste o proteza pentru ca piciorul sa nu sustina greutatea corpului. Dar chiar si cu aceste tehnici, amputarea extremitatii afectate este inevitabila in multe dintre cazuri. Se estimeaza ca in fiecare an au loc 100.000 de amputari care nu sunt cauzate de traume.

In concluzie, artropatia Charcot este o boala devastatoare care este foarte dificil de diagnosticat, iar tratamentul are de obicei rezultate slabe si este extrem de costisitor.стоимость создания интернет магазина