Evoluţia podologiei şi domenii de activitate
Podologul este profesionistul sanitar care tratează şi diagnostichează modificările şi bolile picioarelor. În anul 1956 a fost înfiinţat prima şcoală de podologie în cadrul Facultăţii de Medicină din Barcelona, dar abia în 1962 a fost recunoscută oficial această specialitate. După un timp, în anul 1988, podologia a devenit obiectul studiilor de diplomă, apărând astfel prima şcoală universitară de podologie. Josep Manel Ogalla, Preşedintele Colegiului Podologilor din Catalunya, explică schimbările care au avut loc în cadrul acestei specialităţi, atât în domeniul competenţelor cât şi a poziţiei în domeniul sanitar.
Schimbări majore
Prima promovare a podologilor datează din anul 1962, când podologia era încă o specialitate a tehnicii sanitare. Astfel începea să fie o meserie ale cărei competenţe profesionale erau bine delimitate, podologii fiind astfel nişte infirmieri independenţi care puteau diagnostica şi primi pacienţi fără ajutorul unui medic. Următoarea mare schimbare s-a produs în 1988, când podologia a devenit o profesie diferită de infirmerie. Astfel s-au creat studii universitare cu un plan de studiu singular pentru podologie şi în acel moment s-au stabilit nişte competenţe profesionale care se păstrează şi astăzi. În 2010 studiile de diplomă au devenit studii de grad, adică, studii similare celor pe care le fac stomatologii, avocaţii sau arhitecţii, crescând astfel numărul de ore şi de credite în cadrul studiilor şi crescând cunoştiinţele de farmacologie, chirurgie şi patologie. În plus, trebuie adăugat faptul că podologul poate acum să prescrie medicamente şi poate efectua intervenţii chirurgicale la nivelul piciorului.
Domenii de activitate ale podologiei
Înainte podologul se dedica doar patologiilor dermice precum bătături sau probleme ale unghiilor. Totuşi, dorind să asigure o asistenţă de calitate populaţiei cu privire la patologiile piciorului, podologia s-a extins. In prezent, există podologie infantilă, podologie sportivă, podologia piciorului diabetic şi chirurgia podologică. Deşi este adevărat că alte specializări medicale se pot ocupa de aceste domenii, podologii au cunoştiinte perfecţionate cu privire la biomecanica subiecţilor.
Intruziuni in domeniu
Podologia este domeniul în care au loc multe intruziuni, cu precădere în sectorul esteticii. De exemplu, pedichiura de multe ori trece din domeniul estetic în domeniul sanitar. Mulţi esteticieni fac tratamente care de fapt sunt podologice, cum este cazul tratamentelor pentru bătături sau unghii încarnate. Există multe consecinţe negative ce pot apărea în urma acestor intruziuni, de fiecare dată în detrimentul pacientului. Unele dintre produsele folosite în estetică pot fi nocive pentru pacient şi pot avea efecte adverse. Dar fără îndoială, cel mai mare risc este transmiterea de boli infecţioase precum hepatita sau SIDA, atunci când nu se îndeplinesc condiţiile de sterilizare şi mediu steril obligatorii în clinicile podologice. Pe de altă parte, trebuie clarificat că piciorul nu trebuie să nu prezinte zone dure sau bătături nu din motive estetice, ci din motive de sănătate. Ele sunt semnale de alarmă că piciorul nu funcţionează bine şi că trebuie schimbat ceva, nu doar tratate efectele. Podologul caută cauzele problemei, spre deosebire de centrele de înfrumuseţare ce au ca unic obiectiv înlăturarea bătăturilor.
Podologia şi sănătatea publică
Una dintre bătăliile recent câştigate de podologie este includerea problemelor piciorului diabetic în problemele de sănătate publice, fapt ce a avut loc acum 2 ani. Bătălia continuă pentru că intenţia profesioniştilor este includerea podologiei în catalogul sănătăţii publice. După cum am menţionat, acum 2 ani s-a semnat o convenţie pentru ca piciorul diabetic să fie inclus şi s-au stabilit nişte preţuri pentru vizită şi pentru pacient. Dar din cauzele situaţiei economice actuale, aceste preţuri au fost micşorate, aşa cum s-a întâmplat în mai multe domenii de sănătate. Astăzi, pacienţii care beneficiază de aceste vizite sunt acei diabetici de tip 1 congenital şi cei de tip 2 care au împlinit 65 de ani sau mai mult de 10 ani de evoluţie a bolii. Statistic se demonstrează că graţie eforturilor podologilor, mulţi pacienţi diabetici au putut evita amputarea degetelor şi chiar a picioarelor.
Există suficienţi podologi?
Răspunsul este afirmativ, dar trebuie să existe o constantă. Există suficienţi podologi, dar nu sunt răspândiţi corect, astfel că există zone unde se consideră că este o carenţă de profesionişti din acest domeniu. În cazul Catalunyei, zonele cele mai defavorizate în acesta privinţă sunt El Priorat şi Valea D’Aran.
(sursa: interviu cu D. Josep Manel Ogalla, Presedintele Colegiului Podologilor din Catalunya)