Celebrul pictor spaniol renescentist, Jusepe de Ribera a pictat, in 1642, la Neapole, un nu mai putin celebru tablou intitulat „Piciorul stramb”. El arata un pitic napolitan care tine in mana un permis de cersetor, document absolut necesar, la acea vreme. Cersetorul pare mandru de faptul ca i se face portretul si poate din acest motiv expresia lui exprima monumentalitate si demnitate princiara. Interesant este faptul ca, initial, acest tablou pictat pentru un negutator, s-a intitulat „Piticul”. Nu se stie cand, numele lui a fost schimbat in „Piciorul stamb” si sub acest generic il cunoastem noi azi.

Celebritatea panzei i-a facut insa pe cercetatori sa examineze cu mai multa atentie infirmitatea gnomului. O serie de intrebari cu privire la natura infirmitatii lui i-a facut, in cele din urma, sa solicite ajutorul unor medici chirurgi si al unor podologi. Acestia au plecat de la premisa ca Ribera a pictat cu multa atentie si realism portretul cersetorului si ca infirmitatea lui fost cat se poate de corect redata. Rezultatele au fost uimitoare !

Acestia au descoperit ca denumirea tabloului, cea care se pastreaza si in zilele noastre, a fost data de muzeografii de la Luvru in momentul cand tabloul a intrat in patrimoniul muzeului parizian, la jumatatea secolului al XIX lea. In acel moment, notiunea de infirmitate motrice cerebrala nu era cunoscuta in lumea medicinei. Orice deformatie a piciorului era etichetata drept „picior stramb”., anomalie stiuta inca din antichitate si descrisa de Hippocrate care enunta si primul tratament al ei.

Observand atent pictura, specialistii din zilele noastre au constatat ca acest copil nu prezinta un picior stramb, ci sufera de o hemiplegie, care provoaca infirmitate motrice, din cauza leziunii la nivel cerebral.

Aceasta descoperire s-a bazat pe cateva indicii:

1. Piciorul stramb este o maladie congenitala, prezenta la nastere. Partea din fata a piciorului se cocarjeaza adanc spre interior si nu mai poate fi pusa pe sol. Partea din spate a piciorului este retractata si antreneaza calcaiul in sus. Or, in tabloul lui Ribera, copilul nu prezinta decat o alterare a miscarii piciorului (el nu poate atinge solul decat cu varful degetului mare), dar membrul este axat normal.

2. Infirmitatea motrice cerebrala cu hemiplegie se manifesta printr-o lipsa de oxigen la momentul nasterii, care atinge jumatate de corp, in general partea opusa locului in care se produce leziunea cerebrala. In tabloul lui Ribera aceste indicii sunt foarte clare: pozitia degetelor si a incheieturii este complet neobisnuita. Degetele sunt impreunate, ca si cum ar tine o palarie. Prezenta unor deformatii ale mainii si piciorului pe aceeasi parte a corpului este de asemenea relevanta pentru diagnosticul hemiplegiei.

3. Copiii cu hemiplegie au o slabiciune a membrului inferior atins si poarta intotdeauna un baston de ajutor. Acesta este si cazul cersetorului lui Ribera.

4. Copiii cu picior stramb nu au probleme de limbaj, ceea ce nu este caziul hemiplegicilor. Sa observam ca in tablou personajul are scris pe o bucata de hartie mesajul sau de ajutor adresat trecatorilor.

5. In sfarsit, inca un indiciu: Majoritatea observatorilor califica acest cersetor drept un infirm ciudat si diform, cu un suras crud, expresie a durerii care exprima handicapul mental. Or, acest lucru nu caracterizeaza cazurile clasice de picior stramb.

Iata, deci, un exemplu nemaipomemnit de interesant, in care medicina a reusit sa faca mai mult pentru istoria artei decat istoricii de arta insisi, chiar daca, ce ironie! titlul acestui tablou ramane neschimbat, perseverand intr-o eroare greu de inteles…

TM binary options robot