Obișnuim să spunem că „ne doare călcâiul”, dar nu știm că atunci ne confruntăm de fapt cu fasceita plantară – înțelegând prin aceasta și suferințe specifice pentru zona pe care călcăm (în partea din spate a tălpii, până către mijlocul acesteia). Pentru a afla ce este fasceita plantară, cum putem preveni și vindeca această afecțiune a labei piciorului, am călcat din nou pragul dnei Corina Hinkov, expert în podometrie, Centrul de Podologie Ahile. Iată ce am aflat:

Este probabil cea mai întâlnită formă de durere a piciorului și, atunci când ne afectează, ne aduce aminte că… toți avem un călcâi al lui Ahile. Dna Corina Hinkov, ce este, de fapt, fasceita plantară?

Corina Hinkov – Așa cum spuneați și dv., este cea mai întalnită formă de durere la nivelul călcâiului. Fasceita plantară este provocată de o inflamare a țesutului care face legătura între călcâi și vârful piciorului, iar acest țesut poartă numele de „fascie plantară”.

Durerea la nivelul fasciei plantare poate să apară și în afara unei afecțiuni medicale propriu-zise, ca urmare a unui efort intensiv al călcâiului – să zicem mers prelungit, timp de câteva ore, sau alergare în forță. Mă refer aici la situații excepționale. Dar atunci când acțiunile de acest fel sunt zilnice, cu o intensitate mare, vom constata, în timp, că durerea este mai profundă și de lungă durată. Atunci fasceita plantară s-a instalat.

Ce se întâmplă, de fapt?

Corina Hinkov – Cum spuneam, în timpul mersului sau al alergatului exercităm o anumită presiune asupra fasciei plantare. Atunci când presiunea este intensă, de lungă durată și repetată des, această presiune excesivă poate dauna. Situația pe care o aminteam – presiunea repetată şi prelungită asupra fasciei plantare – se întâlnește în cazul alergătorilor, a dansatorilor şi a gimnaștilor, dar și la persoanele cu profesii care presupun mers pe jos, zilnic: pădurarii, de exemplu, topometrii.

Semne specifice pentru fasceita plantară sunt durerea sub călcâi şi durerea în mijlocul tălpii. Este de reținut faptul că durerea cauzată de fasceita plantară creşte în intensitate în perioada de odihnă, progresiv. Deci nu o să resimțim durere în timpul mersului sau al alergatului, ci după aceea, chiar și după câteva ore. Este și motivul pentru care majoritatea pacienților se plâng că resimt această durere dimineața și că le provoacă jenă atunci când pun piciorul jos și încep din nou activitățile curente.

„ Fasceita plantară și alte afecțiuni asociate cu aceasta”

Există și alte afecțiuni ale piciorului, asociate cu fasceita plantară?

Corina Hinkov – Știți cum se zice: un rău nu vine niciodată singur. Nici cu durerile… de picioare… nu e altfel. Una dintre afecțiunile asociate cu fasceita plantară este periostita. Aceasta e provocată, de asemenea, de alergatul pe distanțe lungi, în mod repetat – chiar zilnic -, de mersul pe jos – kilometri întregi în fiecare zi – sau de diferite tipuri de sărituri – atât în lungime, cât și în înălțime.

Periostita este întalnită cel mai des la alergători sau la fotbalişti, dar poate fi regăsită și la persoanele care merg zilnic la sala de fitness și fac exerciții intense și de lungă durată care se aseamănă cu acțiunile pe care le-am enumerat mai înainte. Simptomele periostitei sunt, în general, durerea în zona tibiei și senzația de înţepenire a acesteia. Atunci când periostita este în fază acută și a dezvoltat o formă mai gravă, mai întâlnim, ca simptome: încordarea mușchiului, umflarea piciorului, înroşirea acestuia și prezența unor umflături în zona dureroasă.

Presimt că o să mai adăugați o afecțiune, celor două pe care le-ați prezentat aici…

Corina Hinkov – Așa și e… pentru că știți că lucrurile rele, ca și cele bune, merg întotdeauna câte-ș trei! Trebuie să amintim aici o altă afecțiune asociată de obicei cu fasceita plantară și anume tendinita ahileană – numită așa, bineînțeles, după tendonul lui Ahile. Afecțiunea reprezintă durerea localizată la nivelul tendonului lui Ahile, datorită unei deteriorări a acestuia. Să spunem că gamba piciorului este formată din doi muşchi majori care intră în osul călcâiului prin Tendonul lui Ahile. Când gamba se contractă, se exercită o tensiune asupra tendonului lui Ahile. Dacă această tensiune este moderată – ca timp și intensitate, nu avem probleme. Dar când este excesivă (ca forță) și repetată, presiunea asupra tendonului poate duce la degenerare și inflamare. Tendonul lui Ahile se poate rupe din cauza unei accelerări bruște sau a aplicării unei presiuni bruște. Asta li se poate întâmpla, de exempla, atleților care concurează la maraton sau triatlon, dar și fotbaliștilor. Uneori, această problemă apare și în cazul celor care fac drumeții lungi și pe trasee dificile, pe munte.

„Cum alegi pantofii potriviți?”

Ce recomandă expertul în podometrie, podologul, pentru tratarea și ameliorarea fasceitei plantare – și a durerilor conexe acesteia?

Corina Hinkov – Pentru diagnosticare și tratare, podoogul va avea nevoie de o scanare a piciorului și, eventual, o analiză a mersului, pentru a afla cu siguranță care este cauza afecțiunii. Dacă resimțiți durere sub talpă și nu suferiți de diabet sau de probleme vasculare, unele medicamente anti-inflamatorii care se eliberează fără rețeta vă pot ajuta să scăpați de durere. Compresele cu gheață, exercițiile de stretching, purtarea de atele noaptea pentru a întinde mușchii în zona din spatele piciorului, masajul zonei din spate a piciorului, împreună cu purtarea de plantari, toate acestea pot fi de folos. Totuși, principala recomandare – pe lângă efortul specific moderat – o reprezintă alegerea corectă a încălțămntei.

Citește și Podologia se referă nu doar la picior, ci la întregul sistem articular

Și care ar fi pantofii potriviți? Cum îi putem recunoaște?

Corina Hinkov – Primul lucru la care trebuie să fim atenți este să alegem încălțăminte care să ne susțină piciorul. Unii pacienți cred că este suficient ca să poate pantofi cu talpă moale, sperând că asta va atenua durerea, dar e greșit. Principala calitate a pantofilor pentru suferinzii de fasceită planteră este aceasta: o bună susținere a piciorului.

Ortezele personalizate ar fi cele mai potrivite, pentru că ele se adaptează și altor probleme pe care, eventual, le are piciorul pacientului.

Apoi, trebuie să fiți atenți ca degetele să aibă suficient loc în înteriorul pantofului. Ele nu trebuie să fie strânse, chinuite. În interior, talpa trebuie adaptată pentru scobitura piciorului (platfusul sau semiplatfusul trebuie de asemenea luate în calcul), iar grosimea și elasticitatea materialelor trebuie să absoarbă șocurile din timpul mersului.

Când probaţi un pantof, ar trebui să aveţi între 0,9 cm până la 1,2 cm între pantof şi cel mai lung deget. Dacă scobitura piciorului dumneavoastră este înaltă, medie sau joasă, există diferite tipuri de susţinere pentru picior. Iată cum puteți verifica singuri ce fel de scobitură a piciorului aveți: udaţi-vă picioarele şi mergeţi pe o suprafaţă care să imprime amprentele tălpilor. Dacă amprenta tălpii apare subţire în mijloc, scobitura piciorului este înaltă, iar dacă mijlocul amprentei tălpii este mai lat, scobitura este joasă.

Mulți nu se mai despart de o pereche de pantofi, dacă simt că le vine foarte bine și merg ușor cu aceasta. Totuși, cât de des trebuie să ne înlocuim încălțămintea? În fiecare an, la câțiva ani o dată?

Corina Hinkov – Dacă ați găsit pantoful ideal… nu trebuie să rămâneți în el toată viața. În mod obișnuit, uzura pantofilor de calitate survine cam la 200-250 de kilometri de mers. În ce privește pantofii sport, ei trebuie înlocuiți cel târziu după 8 luni de purtat în condițiile unui efort moderat – să zicem, dacă alergați câte 2 km pe zi, de 3 ori pe săptămână. Atunci când ne alegem pantofii – fie ei pentru fiecare zi sau pentru activitățile sportive, ne interesează mai puțin moda și culoarea și mai mult să purtăm încălțări care să ni se potrivească perfect și să fie adaptate activității pe care o practicăm. Numai așa nu ajungem să suferim de fasceită plantară, periostită și tendonită Ahile.

Interviu acordat publicației Ziarul Medical

Sursă fotografii: Pixabay (1), Valentin Țigău (2)